Multumesc

Nu am mai scris de foarte mult timp pe blog. Ultima data când scriam o făceam cu lacrimi în ochi, lacrimi de tristețe, de disperare, rugându-mă ca cineva sa ne inteleaga durerea și sa ne poată susține eforturile ca Tudor sa fie bine. Scriu și acum cu lacrimi în ochi, lacrimi de fericire, de recunostinta, de împlinire. Și asta datorita vouă.

Am mai avut câteva tentative de la relua scrisul aici, dar am vrut ca prima postare după operație sa fie pentru voi, cei care ne-ați fost atât de aproape. De fiecare data insa cuvintele erau prea sărace sa exprime tot ce sufletul ar fi vrut sa spună.

Va mulțumesc astăzi în scris tuturor pentru sustinerea voastră neconditionata, pentru ajutorul financiar, pentru sustinerea morala, pentru mesaje, incurajari, pentru toate eforturile pe care le-ai depus pentru noi. Va mulțumesc în gând în fiecare zi când doi ochișori frumoși se trezesc dimineata și zâmbesc, oricât de grea ar fi fost noaptea trecuta.

În Ajun de Crăciun, în seara sfânta a nașterii unui mic prunc, un alt mic prunc se năștea a doua oara. Nu numai ca operatia la piciorușe a fost un succes despre care domnul doctor vorbeste în conferințe, dar Tudor este de atunci un alt copil: mai fericit și mai puternic ca niciodata. Și asta pentru ca mii de oameni i-au fost alaturi. Sute de oameni așteptau ca doi ochișori minunați sa se trezeasca din anestezie. Și ne-ați încurajat și ne-ați fost aproape în fiecare clipa.

Când am demarat cu speranta campania pentru Tudor am început sa fac o lista cu cei care începuseră sa doneze, în intenția de a-i menționa pe fiecare în parte și de a le multumi aici celor cărora nu am reușit sa le mulțumesc personal. Desigur, ar fi fost oricum o lista relativa pentru ca nu as fi putut menționa pe toți cei care au donat prin sms la Fundația Mereu Aproape si la Fundația Ringier. Lista a devenit în scurt timp imposibil de realizat pentru ca ați fost atât de mulți...mii...sute de mii poate.

Apoi...a început... nebunia... Te-am cunoscut...ba nu...te-am întâlnit...nici atat... Nu stiu de fapt cum ai apărut, nu știu când și de unde, dar știu de ce. Pentru ca te-am chemat în gând în fiecare seara și dimineata, cu fiecare respirație și clipire. Aveam atâta nevoie de tine...cum nu-ți imaginezi! Viata noastră a devenit dintr-o data mult mai frumoasa.

Alex, tu, Cel mai bun tata, ești venit dintr-un alt univers. Un loc unde e frumos și bine. Un loc în care oamenii se iubesc neconditionat și își oferă sufletul pentru ajutorarea celorlalți. Un loc plin de iubire. Multa. Asta emani tu, iubire.

M-am simțit destul de des vinovata gândindu-mă la timpul pe care îl pierzi cu campania noastra si pe care i-l furam lui Mark. M-am liniștit cunoscandu-l. Pentru ca am văzut cat de minunat și plin de dragoste este. Nu stiu de unde ai atâta iubire sa împarți tuturor și nu știu cum nu ți se termina niciodată.

Iti multumesc infinit. Și prin tine multumesc miilor de oameni care ne-au fost alaturi. Cea mai mare tristețe încercată la un moment dat nu a fost sa lupt pentru copilul meu, pentru ceea ce multi considerau ca este imposibil, ci sa lupt singura. Iar tu, cel mai bun tata, ai schimbat lucrul asta. Ai transformat ultima urma de tristețe din sufletul meu în cea mai mare bucurie.

Știam și înainte ca Tudor va fi bine. Avându-va alături pe tine și pe toți cei care ne-au fost și ne sunt încă aproape știu ca va fi mai bine decât am sperat vreodată.

Va rog sa primiți cu toții un multumesc din suflet si toată inima mea. E tot ce va pot oferi și tot ce mi-a rămas.

0 comments :